Şahada - Declaraţia, Mărturisirea sau Crezul.

Şahada este un cuvânt din limba arabă care înseamnă “a mărturisi’ sau “a declara” unicitatea lui Allah precum şi crezul în ultimul mesager al lui Allah, care a fost trimis întregii omeniri. Aceasta este crezul ce stă la baza Islamului şi care trebuie rostită într-o formulă specifică sub jurământ.

Această declaraţie consituie fundaţia tuturor celorlalte credinţe şi practici în Islam. Mărturisirea de credinţă (Şahada) conţine două părţi: Kalimatu- t-Tauhid (formula care indica Unicitatea lui Allah) şi Kalimatu-r- Risalah (recunoaşterea lui Muhammad ca şi profet şi rob a lui Allah)

Cuprins:

Diferitele formule ale mărturisirii de credinţă (Şahada)

Importantă mărturisirii de credinţă în Islam

Prima parte a Şahadei:

*    Stâlpii declaraţiei La ilaha illa Allah

*    Cele 8 condiţii ale Kalima al Tauhid

*    Virtuţile declaraţiei La ilaha illa Allah

A două parte a Şahadei:

*    Supunerea faţă de ordinele profetului Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa)

*    Evitarea tuturor lucrurilor pe care el le-a interzis

*    Adorarea lui Allah, aşa cum ne-a fost transmisă de către Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa)

*    A crede cu certitudine şi a atesta faptul că tot ceea ce el ne-a transmis este adevărat.

*    Credinţa că el este un rob şi un adorator a lui Allah si, de asemenea, să credem  tot ceea ce Allah ne-a spus despre el.

*Rezumat

*Referinţe

Diferitele formule ale Şahadei

Kalimat al Şahada este primul stâlp al Islamului, aşa cum este menţionat în Sahih Bukhari vol 1:7. De fapt, există două părţi ale Şahadei care, atunci când sunt menţionate împreună, se numesc Şahadatain, ceea se înseamnă “cele două mărturisiri”. Transliterarea în limba arabă a formulei mărturisirii de credinţă (Şahada) este următoarea: Aş hadu an la ilaha illa Allah, ua aş hadu anna Muhammadan abduhu ua rasuluh”. Aceasta înseamnă: Nu există altă divinitate demnă de adorare în afara de Allah, iar Muhammad este robul şi mesagerul Său.

Nemusulmanii care doresc să îmbrăţişeze Islamul trebuie să recite această declaraţie de credinţă.

Importanţa mărturisirii de credinţă (Şahada) în Islam

Bineînţeles nu există o mărturisire mai importantă şi mai măreaţă decât “La ilaha illa Allah” (Nu există altă divinitate demnă de adorare înafară de Allah)

Declaraţia  crezului în Tauhid-ul lui Allah (unicitatea lui Allah) este limita care separă Imanul (credinţă) de Kufr (necredinţa). Aceasta a fost chemarea tuturor Mesagerilor şi Profeţilor anteriori (Pacea fie asupra lor).

Allah (Preaslăvit fie El) Însuşi confirmă importanţa acestei afirmaţii în Coran: “[…] deci să ştii că nu există altă divinitate afară de Allah […]” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt, 47:19, 20:8, 3:18, 59:22-3]

Această declaraţie este obligatorie pentru un nemusulman dacă el doreşte să accepte Islamul, de asemenea, pentru că atunci când musulmanul o rosteste cu convingere deplină  şi cu credinţă,  tot ceea ce el deţine în această viaţă este pus sub protecţie, devenind o obligaţie asupra fiecărui musulman care doreste să înţeleagă religia Islamică sa conştientizeze însemnătatea ei, meritele ei, condiţile, şi locul acesteia în viaţa sa.

Pomenirea lui Allah (Dikr) este una dintre cele mai importante comenzi a lui Allah. Allah Insuşi a ordonat împlinirea ei, în multe versete din Coran, în special după efectuarea unor obligaţii religioase importante:

“[…] apoi când grăbiţi de pe Arafat, pomeniţi-L pe Allah la Al-Maş’ar al Haram şi pomeniţi-L pe El, aşa cum El v-a călăuzit […]

[Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt, Surat Al-Baqara, 2:198]

“[…] şi dacă aţi împlinit rânduielile voastre, pomeniţi-L, slăvindu-L (pe Allah) aşa cum îi pomeniţi pe părinţii voştri, ba chiar cu şi mai mare râvnă să-L pomeniţi.”

[Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt, Surat Al-Baqara, 2:200]

[…] şi împlineşte Rugăciunea pentru pomenirea Mea.”

[Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt, Surat Ta-Ha, 20:14]

Cea mai bună modalitate de a-L pomeni pe Allah este ilustrată în hadisul Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) când a spus:


Cea mai bună rugă pe care eu şi profeţii dinaintea mea au spus-o este: La ilaha illa Allah uahdahu la sharika lahu Lahu al-mulku ua lahu alhamdu Ua hua 'ala kulli şai'în Qadiyr. Nu există altă divinitate în afară de Allah Unicul, care nu are nici un asociat, a Lui este împărăţia, şi Lauda şi El este cu putere peste toate.
(Tirmidi)

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa)  a mai  spus:
Cea mai bună pomenire a lui Allah este: La ilaha illa Allah (Nu există altă divinitate demnă de adorare în afara de Allah).

Toate exemplele de mai sus sublinează importanţa acestei Kalime, pe care vom încerca să o explicăm în detaliu pentru o mai bună înţelegere.

Acelaşi mesaj (La ilaha illa Allah) a fost transmis de către Adam, Avraam, Moise, Isus s.a.m.d. iar, în cele din urmă, de către profetul Muhammad întregii omeniri până în Ziua Învierii (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lor). [vezi Surat 21:25]

Această mărturisire este cheia Paradisului însă nu există cheie fără zimţi. Dacă vei veni cu cheia care are zimţii  potriviţi, uşa se ţi se va deschide, altmiteri nu.

Pentru a obţine Paradisul prin această mărturisire, musulmanul trebuie să îndeplinească anumite condiţii care constituie “zimţii potriviţi” ai acestei chei, făcând-o astfel să fie cheia potrivită.

PRIMA PARTE A MĂRTURISIRII DE CREDINŢĂ (ŞAHADA)

Stâlpii declaraţiei “La ilaha illa Allah”

Este mărturisirea care reprezintă credinţa în unicitatea lui Allah (Tauhid). Este compusă dintr-o negare şi o afirmaţie. Prima parte a Şahadei (La ilaha illa Allah) cuprinde două segmente: Unul de negare şi unul de afirmaţie.

Segmentul de negare: La ilaha – “Nu există altă divinitate”, neagă credinţa şi adorarea oricărui lucru sau fiinţe în afară de Allah.

Segmentul de afirmaţie: Illa Allah – “în afara de Allah” confirmă credinţa şi adorarea unui singur Dumnezeu (Allah).

Condiţiile  formulei unicităţii lui Allah (Kalimatu-t-Tauhid)

Cele 7 condiţii fundamentale ale mărturisirii de credinţă, pe care fiecare musulman trebuie să le cunoască şi fără de care această declaraţie este considerată fără sens, sunt:

Al-`Ilm (العلم): Cunoaşterea însemnătăţii şahadei, a negaţiei şi a afirmaţiei pe care o conţine, iar opusul acesteia este ignoranţa.

Al-Yaqeen ( اليقين ): Certitudinea - Cunoaşterea desăvârşită a acesteia, care anhilieaza suspiciunea şi îndoielile.

Al-Ikhlaas (الخلل): Sinceritatea care neagă politeismul (Sirk-ul - Asocierea de parteneri în adorarea lui Allah)

Al-Sidq (الصدق): Acceptarea adevărului în deplinătatea lui, condiţie care, odată îndeplinită, îndepărtează falsitatea şi ipocrizia.

Al-Mahabbah (المحبة): Dragostea pentru şahada şi pentru însemnătatea ei, fiind mulţumit cu aceasta.

Al-Inqiad (النققياد): Supunerea faţă de cerinţele sale legitime, lucru ce presupune îndatoririle care trebuie oferite cu sinceritate doar lui Allah, căutând mulţumirea Sa.

Al-Qubuul (القبول): Acceptarea, care se opune rufuzului. A arăta necredinţă faţă de orice lucru adorat împreună cu Allah.

1. Cunoaşterea (Al-'Ilm)

A fi conştient de existenţa lui Allah iar cunoaşterea esenţei, conceptului şi metodologiei adorării este esentială în practicarea dar şi în înţelegerea Islamului. Ştiinţa folositoare este ştiinţa care conduce la totală disociere de alte zeităţi false şi devotarea tuturor intenţiilor în exclusivitate doar Lui.

Allah Preaînaltul spune: “Deci să ştii că nu există altă divinitate afară de Allah şi cere iertare pentru păcatele tale şi pentru dreptcredincioşi şi dreptcredincioase! Allah cunoaşte umbletul vostru şi odihna voastră.” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt, Surat Muhammad, 47:19]

Profetul Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus:
Cel care moare având credinţa că nu există niciun dumnezeu demn să fie adorat în afară de Allah, va intra în Paradis.

2. Certitudinea (Al-Yaqiin)

Această declaraţie trebuie spusă fără a avea în suflet nici cel mai mic dubiu referitor la semnificaţia ei.

Allah Preaînaltul spune: “Dreptcredincioşi sunt numai aceia care cred în Allah şi în Trimisul Său, care apoi nu s-au mai îndoit[…].” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt, Surat Al-Hujurat, 49:15]

Profetul Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus:
Mărturisesc că nu există altă divinitate demnă de adoare înafara de Allah şi mărturisesc că eu sunt mesagerul Său. Dacă Sclavul dreptcredincios îl va întâlni pe Allah fără să aibă nicio îndoială referitor la această declaraţie va intra în Paradis. (Sahih muslim, Vol.1; 40,41)

3. Devoţiunea (Al-Ikhlas)

Intenţia acceptării Islamului şi efectuarea tuturor actelor de adorare trebuie să fie îndreptate doar către Allah.

“Spune: Mi s-a poruncit mie să-L ador pe Allah, arătându-I numai Lui credinţă!” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt, Surat Zumar, 39:11]

Aşadar, atunci când cineva declară aceasta, trebuie să o facă doar pentru mulţumirea lui Allah şi nu pentru oricine altcineva. Puritatea şi sinceritatea sunt in antiteza cu Şirk-ul (asocierea de alţi parteneri în ceea I se cuvine doar lui Allah). Cel care rosteşte această mărturisire pentru un anume câştig lumesc nu îndeplineste această condiţie a sincerităţii în adorare şi ordinul lui Allah, aşa cum spune Coranul: ”[…] Pe Allah Îl voi adora, curat în credinţa mea!” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt, Surat Zumar, 39:14]

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus:
Allah a interzis focul Iadului pentru cel care spune ”La ilaha illa Allah” căutând prin această mulţumirea lui Allah. (Sahih Bukhari, Vol. 8:431)

4. Sinceritatea (As-Sidq)

Sinceritatea deschide calea către înţelegerea acestei declaraţii. De asemenea consolidează drumul fiinţei umane spre dobândirea cunoştinţelor despre Creatorul său, Allah. Ipocriţii rosteau această declaratie, însa, în inimile lor, ei ascundeau dezaprobarea  faţă de ea.

”[…] Rostesc cu limbile lor ceea ce nu este în inimile lor[…]” [ Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt, Surat Al-Fath, 48:11]

Inima este asemeni unui rege, iar membrele sunt precum soldaţii.

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus:
Cu adevărat există o bucată de carne în fiecare dintre noi, iar dacă aceasta este bună, tot corpul va fi bun, însă dacă această este stricată, tot corpul va fi stricat. (Sahih Muslim 15599, 3882 şi Sahih Bukhari 1:49)

În momentul în care inima este înţesată cu dragostea pentru Allah, veridicitatea şi onestitatea o completează, însă atunci când dorinţele acaparează inima, calea spre corupţie şi ipocrizie se dechide şi atunci omul va rosti ceea ce nu există în inima lui. Inima complet sănătoasă este acea inima care este dezrobită de urmatoarele :

a) Asocierea de parteneri în adorarea lui Allah

b) Îngâmfare şi aroganţă

c) Invidie

d) Suferinţa

e) Iubirea pentru această viaţă

f) Iubirea pentru stăpânire şi dominaţie

g) Dorinţe

h) Inovaţii

Acest tip de inima îndeplineşte condiţiile mărturisirii de credinţă (Şahada). În Coran, este numită Al-Qalb As-Salim -  inima curată,  sănătoasă şi completă, iar acesta este lucrul care contează în Ziua Judecăţii.

”Ziua în care nu vor folosi nici avere nici copii/Afară de acela care vine la Allah cu inima curată.” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt, Surat Aş-Şuara, 26:88,89]

5. Dragostea (Al Mahabah)

Dragostea semnifică:

a) Să-l iubim pe Allah şi mesagerul Său, Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) mai mult decât orice pe lumea aceasta.

b) Să iubim ceea ce Allah şi mesagerul Său (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a iubit.

c) Să urâm sau să respingem ceea ce Allah şi mesagerul Sâu (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) au urât sau le-a displăcut în toate chestiunile legate de Islam. Aceasta este adevărata semnificaţie a iubirii în Islam, şi aceste trei elemente formează fundaţia care stă la baza conceptului Al-ualaa ual-baraa.

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus:


Cel care deţine următoarele 3 calităţi va gusta dulceaţă credinţei (Iman): Cel pentru care Allah şi mesagerul Său îi sunt mai dragi lui decât oricine altcineva; iubeşte un credincios numai de dragul lui Allah (căutând sincer mulţumirea Lui); urăşte să se întoarcă la necredinţă după ce a fost călăuzit de către Allah, tot aşa cum urăşte să fie aruncat în focul Iadului.
[Sahih Bukhari, Vol. 1:15 şi Sahih Muslim 67]

Dragostea pentru Allah şi mesagerul Său este interpretată prin supunerea faţă de poruncile lor. Prin acest lucru se repudiază următorii inovatori şi inovaţiile lor:

-     Aceia care au introdus concepte sau căi care nu sunt în concordanţă cu învăţăturile Islamice. Aşa cum există misticismul în Sufism şi aşa-zisele “Tariiqas” (căi) care nu au nici o legătură cu Islamul. Ideologiile lor provin din conceptele altor religii. I-au înălţat pe şeicii şi pe lideri (Aqtab) lor Sufi la nivelul de divinitate:

“Dar sunt printre oameni (şi unii) care Îi fac înafara de Allah semeni, pe care îi iubesc asemeni iubirii pentru Allah.Dar cei care cred sunt mai stăruitori în iubirea pentru Allah[…]” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt, Surat Al-Baqarah, 2: 165]

În următoarea relatare, Abdullah bin Mas’ud precizează: “Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus un lucru iar eu altul. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a zis:
Cel care moare invocând pe altcineva în afară de Allah, făcându-l partener cu Allah, va intră în focul Iadului”. Eu am spus: “Şi cel care moare fără să să-I facă niciun partener lui Allah în adorare, va intră în Paradis (Jennah). (Sahih Bukhari, Vol. 6:24)

Iubirea pentru Allah şi mesajul Său este strâns legată de cunoaşterea Creatorului prin Numele şi Atributele Sale. Cu cât o persoană îl cunoaşte mai mult pe Allah, cu atât dragostea pentru El devine şi mai puternică. Acest lucru îl face pe dreptcredincios nerăbdător să-L întâlnească pe Domnul său, să-L vadă şi să-L asculte în Viaţă de Apoi. Acesta devine obiectivul său primordial şi el se detaşează de plăcerile vieţii lumeşti care vor avea o influenţă din ce în ce mai slabă asupra sa. Credinciosul devine motivat iar sufletul lui are ca ideal mulţumirea Domnului Său. Nu se va pierde pe niciun alt drum care să îl conducă în orice altă direcţie în afară de adorarea exclusivă a lui Allah. Musulmanul fiind de acum înainte motivat se supune comenzilor lui Allah atât cât poate de mult. Acest lucru este sursa fericirii adevărate atât în Viaţă Lumească precum şi în Viaţă de Apoi.

6. Supunerea (Al-Inqiyaad)

Această declaraţie este îndeplinită prin supunerea faţă de Allah şi faţă de profetul Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) cât şi prin evitarea a ceea ce Allah ne-a interzis: “Acela care supune faţa sa lui Allah şi este binefăcător, acela s-a prins de toarta cea mai trainică.[…]” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt, Surat Luqman, 31:22]

Credinciosul trebuie să se conformeze mărturisirii de credinţă fără nicio ezitare. Această este, mai degrabă, o chestiune de supunere totală, aşa cum este clar înfăţişat prin cuvintele lui Allah: “Nu se cuvine ca un dreptcredincios şi nici o dreptcredincioasă să mai aleagă, dacă Allah şi trimisul Său au hotărât în privinţa lor un lucru. Iar acela care se răzvrăteşte împotriva lui Allah şi a trimisului Său se află în rătăcire învederată.” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt, Surat Al-‘Ahzab, 33:36]

Hotărârea lui Allah şi a mesagerului Său nu este un subiect discutabil. Mesajul este revelaţie, iar ceea ce conţine este spre beneficiul oamenilor. Aşadar, supunerea în Islam este pentru binele omului.

7. Acceptarea (al- Qubuul)

Nu este suficient să recunoaştem măreţia Islamului şi că acesta este adevărul, fără ca această recunoaştere să fie însoţită de acceptare şi smerenie. Aderarea la semnificaţia acestei declaraţii protejează credinciosul de falsa  mândrie, aroganţă şi îngâmfare : “Când li s-a zis lor ”Nu există altă divinitate înafară de Allah” ei s-au semeţit”. [ Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt, Surat As-Saffat, 37:35]

Musulmanul trebuie să realizeze că această declaraţie stă împotriva fanatismului şi a urmării orbeşti, chemând la acceptarea învăţăturilor Islamului conform înţelegerii celor care au urmat calea cea dreaptă. Ei sunt companionii şi cei care le calcă pe urme, până în Ziua Învierii. Această cale este cunoscută sub numele de “Calea Salafus-saalih” (calea predecesorilor dreptcredincioşi).

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a dat pilde uimitoare pentru cei care acceptă cât şi pentru cei care resping călăuzirea şi învăţăturile Islamului. El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus:
Exemplul călăuzirii şi învăţăturii cu care Allah m-a trimis este asemeni unei ploi abundente care cade pe pământ, o parte pe un pământ feritil care a absorbit apa ploii aducând vegetaţie şi iarbă din abundenţă, iar altă parte pe un pământ tare, care a ţinut apa cu care Allah i-a binecuvântat pe oameni, folosind-o pentru băut (pentru ei şi animalele lor) şi pentru irigarea şi cultivarea pământului. (şi) o parte a căzut pe un pământ neroditor care nici nu a putut ţine apa pe suprafaţa sa şi nici nu a produs vegetaţie (acel pământ neaducând niciun beneficiu). Primul exemplu este al unei persoane care înţelege Religia lui Allah şi obţine foloase din ştiinţa pe care Allah a revelat-o prin mine, apoi învaţă şi transmite învăţăturile şi altora. Ultimul exemplu este al acelui om căruia nu îi pasă şi în acest mod nu va obţine Călăuzirea lui Allah revelată prin mine (el fiind precum pământul neroditor). (Bukhari)

8. Lepădarea de orice care ar putea fi adorat împreună cu Allah.

Allah spune: “[…] iar acela care se leapădă de Taghut (idoli) şi crede în Allah, acela s-a prins de cea mai trainică toartă (Islamul) care nu se sparge niciodată.” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt, Surat Al-Baqarah, 2;256]

Abdul Aziz bin Abdullah bin Baz (Allah să aibă milă de el) a menţionat această condiţie a mărturisirii de credinţă (La ilaha illa Allah), clasând-o a opta în cartea sa intitulată “Ad-Duroosul Muhimmah li ‘aamatil Ummah.” Virtuţiile declarației La ilaha illa Allah

Abu Said al Khudri (Allah să aibă milă de el) a spus că mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a zis:
Moise (Pacea fie asupra sa) a spus: O, Doamne! învață-mă un lucru cu care să te pomenesc și cu care să te invoc. Allah Preaînaltul a spus: Spune ‘La ilaha illa Allah’, o, Moise. Moise a răspuns: Dar toți supușii tăi spun aceasta. Allah a spus: “ Dacă cele șapte ceruri și toți cei care locuiesc în ele în afară de Mine și cele șapte pământuri ar fi puse pe talerul unui cântar iar expresia “La ilaha illa Allah” ar fi pusă pe celălalt taler, aceasta din urmă va cântări mai mult.[Ibn Hibban și Hakim]

Trimisul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus:
Cea mai bună pomenire a lui Allah (dikr) este ‘La ilaha illa Allah’ (Nu există nicio divinitate demnă de adorare în afară de Allah) ...

Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a zis:
O persoană din comunitatea mea (Ummah) va fi chemată în prezenţa tuturor creaturilor în Ziua Judecăţii. Nouăzeci şi nouă de suluri pline cu inscripţiile faptelor sale vor fi înşirate înaintea sa, fiecare întinzându-se tot atât cât ochii acestuia pot cuprinde, şi va fi întrebat: “Negi vreuna dintre aceste fapte?” El va răspunde: “Nu, Domnul meu.” Apoi va fi întrebat: “Ai vreo scuză pentru ele, sau vreo fapta bună?” Acesta va fi cuprins de teamă, şi va spune: “Nu”. I se va răspunde: “Ba da, ai nişte fapte bune. Nu ţi se va face nicio nedreptate.” I se va arata un bilet, şi pe acesta va fi scris: “La ilaha illa Allah, Muhammad Rasul Allah.” El va zice: “O, Allah! Ce fel de bilete şi înregistrări sunt acestea?” I se va răspunde: “Nu vei fi nedreptăţit câtuşi de puţin.” Apoi cele nouăzeci şi nouă de suluri vor fi puse pe unul dintre talerele balanţei, iar pe celălat va fi aşezat acel bilet. Acesta va atârnă mai greu, şi balanţa se va înclina, sulurile cântărind mai puţin. [At-Tirmidhi şi Al-Haakim]

Ibn Rajab însumează toate beneficiile mărturisirii de credinţă ‘Kalima’astfel:

-     Răsplată ei este Jannah(Paradisul)

-     Cel ce o va rosti înainte ca moartea să îl cuprindă va fi primit în Paradis.

-     Este o pavăză împotriva focului Iadului.

-     Este un mijloc prin care credinciosului i se oferă iertarea

-     Este cea mai bună dintre toate faptele bune.

-     Ştrege păcatele.

- Trece de toate barierele pentru a fi acceptată de Allah Preaînaltul

-     Este o declaraţie care duce la acceptarea de către Allah a aceluia care o pronunţă.

-     Este cea mai măreaţă declaraţie spusă vreodată de către Profeţi.

-     Este cel mai bun mod de a comemora Slavă lui Allah

-     Este cea mai bună dintre fapte, şi este înmulţită într-o sumedenie de fapte bune.

-     Este un mijloc de protecţie împotriva Satanei.

-     Oferă protecţie împotriva întunericului, a pedepsei din mormânt şi siguranţă în Ziua Judecăţii.

-     Toate cele 8 porţi ale Paradisului se vor deschide în faţa celui ce o pronunţă.

-     Cei care au rostit-o, cu siguranţă vor fi scoşi din focul Iadului, chiar dacă au fost aruncaţi în el pentru o perioada scurtă de timp (pentru a se purifica)

CEA DE-A DOUA PARTE A MĂRTURISIRII DE CREDINŢĂ (ŞAHADA)

Muhammadun abduhu ua rasuluh înseamnă că Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) este robul şi mesagerul lui Allah. Aceasta este cea de-a doua parte a mărturisirii de credinţă, Şahada. Reprezintă credinţa că Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) este ultimul şi cel din urmă Trimis al lui Allah. Singura cale spre adorarea lui Allah este numai prin îndrumarea şi exemplul stabilit de către profetul Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa). Acest lucru înseamnă:

1. Supunerea faţă de Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) şi a poruncilor sale

2. Evitarea lucrurilor de la care el a oprit şi pe care le-a interzis

3. Adorarea lui Allah conform învăţăturilor lui Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa)

4. Să credem şi să fim martori cu privire la veridicitatea tuturor lucrurilor pe care el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) ni le-a spus.

5. Convingerea că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) este un rob supus a lui Allah, care îl adoră numai pe El, şi nu cel care trebuie adorat. De asemenea, tot ceea ce Allah ne-a spus despre el trebuie acceptat.

1. Supunerea faţă de Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) şi a poruncilor sale

Spune: “Fiţi cu sunpunere faţă de Allah şi de Trimis, dar ei întorc spatele, Allah nu-i iubeşte pe necredincioşi” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt, Surat Al-‘imran, 3:32]

Sunnah este revelaţie de la Allah şi nu opinia, închipuirea sau dorinţele Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa)

“Nu rosteşte nimic după poftă lui! El [Coranul] nu este decât o revelaţie trimisă.” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt, Surat An-Najm 53:3-4].

Aşadar, urmând învăţăturilor Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa), ne supunem lui Allah. Nu trebuie să existe nicio împotrivire faţă de sunnah Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) iar el, trebuie să fie luat ca şi judecător în toate disputele, aşa cum Allah a precizat: “Însă, nu! [Jur] pe Domnul Tău! Nu vor crede ei [cu adevărat] până ce nu te vor lua pe tine ca judecător pentru cele care se iscă între ei şi nu vor mai afla în sufletele lor temere faţă de ceea ce tu ai hotărât şi nu se vor supune cu desăvârşită supunere [hotărârii tale].” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt, Surat An-Nisa’ 4:65].

Allah lansează avertismente pentru cei care nu se supun învăţăturilor lui Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa): “Aceia care fug de poruncă să se ferească să nu-i lovească pe ei o osânda dureroasă!” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt, Surat An-Nur, 24:63] Printre aceste Fitna se numără: Necredinţa, încercări, necazuri, cutremure, crime, oprimarea poporului de către tirani s.a.m.d.

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus:
Cel care împlineşte o faptă care contravine acestei chestiuni a noastre (i.e. religia noastră), acea faptă îi va fi respinsă. (Sahih Bukhari şi sahih Muslim)

Tradiţia Profetului – Sunnah – este, cu siguranţă, protejată, aşa cum Allah a promis să protejeze integritatea mesajului Islamului, împotriva intervenţiei şi a modificărilor făcute de oameni. A calca pe urmele Trimisului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) şi a urma tradiţiei sale reprezintă chiar demonstatia afirmaţiei: “Muhammad este Trimisul lui Allah”: „Spune: „[O, Profetule] Dacă îl iubiţi pe Allah, urmaţi-mă şi Allah vă va iubi şi vă va ierta păcatele voastre! Allah e Iertător, îndurător [Al-Ghafur, Ar-Rahim]!” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt, Surat Al Imran 3:31].

2. Evitarea lucrurilor de la care el a oprit şi pe care le-a interzis

[…]Ceea ce va dăruieşte Trimisul primiţi, iar cele de la care va opreşte, de la acelea optiti-vă şi fiţi cu frică de Allah, căci Allah este aspru la pedeapsa! [Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt, Surat Al-Hasr, 59:7]

„Nu se cuvine ca un dreptcredincios și nici o dreptcredincioasă să mai aleagă, dacă Allah și Trimisul Său au hotărât în privința lor un lucru. Iar acela care se răzvrătește împotriva lui Allah și a Trimisului Său se află în rătăcire învederată.” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt, Surat Al-‘Ahzab 33:36].

3. Adorarea lui Allah conform învățăturilor lui Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa)

„ Cel ce se supune Trimisului se supune, neîndoielnic, și lui Allah. Cât despre cei care întorc spatele, Noi nu te-am trimis să fii peste ei păzitor!” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt, Surat An-Nisa‘ 4:80].

Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus:
Cel care îmi arată supunere, se spune lui Allah, iar cel ce nu îmi este supus mie, este nesupus față de Allah; cel  care se supune conducătorului pe care eu îl desemnez, acela îmi este supus mie, iar cel care îi arată nesupunere, îmi este nesupus mie. [Sahih Bukhari și Sunan Nisa’i]

El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a zis:
Toti cei care mă urmează vor intra în Paradis, afară de cei care refuză.” Companionii săi l-au întrebat: “O, Trimis al lui Allah! Cine va refuza?” El a spus: “Cei ce îmi arată supunere vor intra în Paradis, iar cei care nu îmi sunt supuși sunt cei ce vor refuza (să între în el). [Sahih Bukhari]

Totalitatea actelor de adorare a lui Allah, disciplina, poruncile, sfaturile, aprobările și recomandările, așa cum a fost explicat pe larg de către profetul Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) sunt cunoscute sub denumirea de Sunnah. Sunnah are rolul de a clarifica modul corect de înțelegere a religiei Islamului, în antiteză cu inovațiile și calea celor care deviază de la adevăr.

Supunerea față de Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) este o poruncă de la Allah. “[…]Ceea ce vă dăruiește Trimisul primiți, iar cele de la care vă oprește, de la acelea optiti-vă și fiți cu frică de Allah, căci Allah este aspru la pedeapsă!” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt, Surat Al-Hasr, 59:7]

Sensul versetului (aya) de mai sus este redat cât se poate de clar de următoarea relatare:

 Relatat de ‘Alqama: Abdullah (bin Mas’ud) a spus: Allah blesteamă femeile care tatuează și cele care tatuează (pe altcineva), pe cele care își smulg sprâncenele și pe cele care smulg altora sprâncenele și pe cele care își fac spații între dinți, pilindu-i, pentru a fi mai frumoase, într-adevăr ele schimbă creația lui Allah.

[Sahih Bukhari vol 7:826]  

Vorbele sale au ajuns la urechile uneia dintre femeile din tribul Bani Asd, pe nume Um Ya’qub, care a mers la Abdullah și i-a spus: “Am auzit că ai blesetemat anumite femei, este adevărat?” El a răspuns: “De ce nu le-aș blestema, dacă însuși  profetul lui Allah le-a blestemat și ele, de asemenea, sunt blestemate în Cartea lui Allah” Um Ya’qub a răspuns: “Am citit Coranul în întregime, și nu am găsit în el ceea ce tu spui.” Cu siguranță dacă l-ai fi citit, ai fi găsit. Oare nu ai citit tu: “[…] Ceea ce va dăruiește Trimisul primiți, iar cele de la care va oprește, de la acelea opriți-vă[…]”? “Ba da.”, răspunse ea. Atunci el i-a spus: “Cu adevărat, Trimisul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a oprit de la aceste lucruri.” Ea i-a răspuns: “Dar văd ca și soția ta face aceste lucruri.” El i-a zis: “Du-te și vezi dacă este așa.” Aceasta a mers și s-a uitat la soția lui, însă nu a găsit la ea nimic care să îi confirme spusele. Atunci ibn Mas’ud i-a spus: “Daca soția mea ar fi făcut ceea ce ai gândit tu, eu nu aș fi ținut-o în preajma mea (i.e. aș fi divorțat de ea).

[Sahih Bukhari]

Din această întâmplare trebuie să desprindem două învățăminte:

a) Sunnah este, în egală măsură, parte componentă a Sari’ei.

            b) Ostilitatea și desolidarizarea față de cei care nu respectă sunnah. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus:  
Cel care împlinește o faptă care contravine acestei chestiuni a noastre (i.e. religia noastră), acea faptă îi va fi respinsă. [Sahih Bukhari și Sahih Muslim]

4. Să credem și să fim martori cu privire la veridicitatea tuturor lucrurilor pe care el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) ni le-a spus.

Respectând Sunnah Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) arătăm supunere față de Allah. Nu trebuie să existe împotrivire față de niciuna dintre învățăturile Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa), iar el trebuie să fie luat ca și judecător în toate disputele noastre  așa cum Allah ne spune în Coran: “Insa, nu! [Jur] pe Domnul Tău! Nu vor crede ei [cu adevărat] până ce nu te vor lua pe tine ca judecător pentru cele care se iscă între ei și nu vor mai afla în sufletele lor temere față de ceea ce tu ai hotărât și nu se vor supune cu desăvârșită supunere [hotărârii tale].” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt, Surat An-Nisa’ 4:65].

Acest verset (aya) demonstrează că musulmanul nu este cu adevărat credincios până când acesta nu se supune necondiționat tuturor poruncilor, incluzând hotărârile, disciplina, poruncile, sfaturile, aprobările și acțiunile Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa). Allah ne-a dat un exemplu pentru a-l urma, în persoana profetului Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa): “Ați avut voi în Trimisul lui Allah o pildă frumoasă, pentru cel care nădăjduiește în Allah și în Ziua de Apoi și îl pomenește pe Allah mereu.” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt, Surat Al-’Ahzab 33:21].

Așadar, Allah ne poruncește să urmăm Sunnah, iar acest lucru nu ar fi cu putință decât dacă aceasta ar fi conservată. Sunnah Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) este cu certitudine păstrată, așa cum Allah a promis să apere mesajul Islamului de orice distorsiune. Allah spune în Coran: “Intr-adevăr, Noi am pogorât Coranul și Noi îi vom fi păzitori!” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt, Surat Al-Hijr 15:9].

Cuvântul dikr cu forma sa generală, este folosit făcând referire la Coran cât și la Sunnah, așa cum este evidențiat în următorul verset: “I-am trimis cu semne limpezi și cu scripturi. Iar ție ți-am pogorât Coranul,  (Ad-Dikr)pentru ca tu să le tâlcuiești oamenilor deslușit ceea ce a fost pogorât pentru ei- poate că ei vor chibzui!” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt, Surat An-Nahl 16:44].

Acest verset (aya) confirmă faptul că Sunnah a fost conservată. Atât Coranul cât și Sunnah au fost păstrate intacte.

5. Convingerea că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) este un rob supus a lui Allah, care îl adoră numai pe El, și nu cel care trebuie adorat. De asemenea, tot ceea ce Allah ne-a spus despre el trebuie acceptat.

„Le este oamenilor de mirare că Noi am revelat unui bărbat dintre ei: "Să-i previi pe oameni și să-i binevestesti pe cei care cred că ei vor avea loc meritat la Domnul lor![…]"? [Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt, Surat Yunus 10:2]

„A venit la voi un Trimis chiar dintre voi, căruia îi sunt grele necazurile ce vă lovesc, care este plin de grijă pentru voi, iar cu dreptcredincioșii este el milostiv și îndurător [Ra’uwf, Rahim].” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt, Surat At-Tawba 9:128]

„O, Profetule! Noi te-am trimis ca martor, ca binevestitor, ca prevenitor și ca un chemător [al oamenilor] la Allah, cu voia Lui, și ca o candelă luminoasă.” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt, Surat Al-‘Ahzab 33: 45-46]

Profetul Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a fost un om ca toate făpturile umane, așa cum este menționat în Coran: “Spune: “Ci eu sunt doar un om, ca și voi! și mi s-a revelat mie că Domnul vostru este un Domn Unic! Acela care nădăjduiește să-L întâlnească pe Domnul său să săvârșească fapte bune și să nu asocieze pe nimeni altcineva la adorarea Domnului său!” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt, Surat Al-Kahf 18:110]

Profetul Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) nu avea cunoștință asupra lucrurilor nevăzute, așa cum spune Coranul: „Spune: „Eu nu stăpânesc nici un folos pentru mine și nici o stricăciune, în afară de ceea ce voiește Allah. Dacă eu aș fi știut necunoscutul, aș avea prisosință de bunuri și nu m-ar atinge răul. Dar eu nu sunt decât un prevestitor și un binevestitor pentru oamenii care cred.” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt, Surat Al-‘A’raf 7:188]

Profetul Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a fost ales anume de către Allah, pentru a îndeplini scopul măreț de a transmite Mesajul Său: „O, Trimisule! Vestește ceea ce ți-a fost trimis de la Domnul tău! Dacă nu o faci, înseamnă că nu ai transmis mesajul Lui, însă Allah te ocrotește de oameni și Allah nu călăuzește neamul de necredincioși.” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt, Surat Al-Ma’ida 5:67]

Omar ibn Khatab (Allah să fie mulțumit de el) a spus: “L-am auzit pe profetul Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) spunând:
Nu exagerați în a mă elogia, așa cum creștinii au exagerat cu Isus, fiul Mariei, pentru că eu nu sunt decât un rob. Așadar numiți-mă supusul lui Allah și Apostolul Sau. [Sahih Bukhari 4:654]

Rezumat

A spune că Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) este Mesagerul lui Allah este o parte integrantă a credinței. Trebuie să ne încredem pe deplin în Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) în ceea ce privește toate lucrurile pe care ni le-a spus despre Islam. Trebuie să ne supunem lui (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) cu privire la toate lucrurile pe care el ni le-a poruncit și să evităm pe toate cele pe care el ni le-a interzis. Acultarea și supunerea față de Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) reprezintă supunere față de Allah. El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) ne-a lăsat tot ceea ce duce către Paradis, și ne-a avertizat impotriva tuturor lucrurilor care conduc către Iad.

OARE ESTE SUFICIENTĂ DOAR ROSTIREA ȘAHADEI?

Credința în unicitatea lui Allah (tauhid în limbă arabă) nu presupune doar acceptarea faptului că nu există niciun Creator în afară de Allah, și că Allah este Domnul Stăpânitor, ci și credința în calea urmată de mesagerul lui Allah aceasta fiind deosebit de importantă pentru fiecare musulman care dorește să între în Paradis. Așadar, cel care rostește doar prima parte a Şahadei, fără să realizeze sau fără să creadă în cealaltă parte a ei, atunci credința acestuia nu este completă  și nu este în conformitate cu Aqiidah (credința Islamică). Prin urmare, ca și musulmani, trebuie să ne rugăm mereu lui Allah (Slăvit fie El): „O, voi cei care credeți! Fiți cu frică de Allah, așa cum se cuvine să va fie frică de El și să nu va săvârșiți din viață decât fiind musulmani!”  [Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfant, Surat ‘Al-‘Imran 3:102]

Referinte

[a] [b] Dr. Saleh Al-Fouzan, http://www.protectedpearls.com/shahadah.htm

[1] Credința pe întelesul tuturor (Eeman made easy), de Muhammad al-Jibaly, Publicata de Al-Kitab & as – Sunnah.